Am sa scriu cate putin despre ce am apucat sa vad pe scena din Centrul Vechi (strada franceza, langa muzeul de istorie).
Prima piesa vazuta a fost Sotul pacalit, o comedie clasica (a Teatrului Nottara).
Dar e impropriu zis "vazuta" caci am nimerit pe o ploaie torentiala, asa ca n-am putut sta prea aproape de scena - am prins loc undeva muuult in spate.
Asa ca mai mult am auzit piesa (printre ropote de ploaie) decat am vazut-o.
Oricum, de apreciat ca anul asta a existat o copertina mare deasupra zonei cu scaune, altfel s-ar fi anulat toate piesele la care a plouat.
Din La vita e bella (a Teatrului de Comedie) am prins cam jumate (am ajuns tarziu, venind direct de la festivalul de Jazz din piata Enescu).
S-a ras mult, mai ales datorita momentelor de improvizatie (la un moment dat, a cazut si decorul, prilej pentru Cristi Iacob si Alex Conovaru sa ne mai ofere un plus de replici amuzante).
Se mai joaca luni (pe 21 sept) - poate ajung sa vad piesa intreaga.
De la Gorobete nu puteam sa lipsesc. Eram fan al seriei cand se dadea la TV.
Toate metehnele romanesti sunt ironizate intr-un sir de scene petrecute in batatura lui Ilie Gorobete (un Radu Gabriel in mare forma).
Ilie, familia lui, ginerele neamt (Marius Florea Vizante), vecinii - toti cu replici memorabile (de un umor subtire, fara vulgaritati) - formand un spectacol ce si-a meritat din plin aplauzele.
De mult ochisem in program Doi pe o banca (a Teatrului Metropolis), mai ales datorita distributiei: Florin Zamfirescu si Tania Filip.
Una dintre cele mai reusite piese din festival. Un text bun (al lui Alexandr Ghelman) si o interpretare de clasa fac mereu o reteta fara gres.
Povestea celor doi ce (aparent) fac cunostinta pe o banca in parc e plina de neprevazut, spectatorii sunt permanent surprinsi de o noua intorsatura, de o alta marturisire dovedita minciuna, de o alta schimbare de sentimente.
E clar o piesa de recomandat.
Despre Cainele gradinarului am scris in postul precedent (cel despre stagiunea studenteasca).
Mi-a parut bine sa revad gasca vesela ce face distibutia acestei comedii muzicale.
Ca de fiecare data, spre final, un domn din sala a fost urcat pe scena pt un mic rol.
Doar ca de data asta, domnul ales a creat un moment neasteptat: a refuzat rolul, a luat microfonul si a inceput sa tina un discurs si sa recite poezii patriotice.
Cu prezenta de spirit si improvizatie, tinerii actori au reusit sa transforme un moment ce putea fi jenant intr-unul reusit.
Comedia la care s-a ras poate cel mai mult a fost Pensiune completa (a Teatrului Mic).
Premisa de la care porneste totul (un barbat ce se trezeste cu sotia in casa amantei e nevoit sa o pacaleasca ca se afla intr-un hotel) creeaza scene si situatii pe cat de neasteptate, pe atat de amuzante.
Dialogul dintre capitanul de marina si prostituata mi s-a parut genial.
In text s-au strecurat si cateva aluzii la ploaia de afara. Desi acoperita, vantul a adus ploaia fix in scena - la final o parte din actori erau ciuciulete.
Ultima piesa, vazuta duminica seara, a fost Vine barza (Teatrul de pe Lipscani), tot o comedie bulevardiera, cu iz parizian, plina de situatii si incurcaturi, de data aduse de un val de sarcini in familia unui ministru (interpretat energic de Mihai Ciuca).
Mult umor, multa lume in public si multe minute de aplauze.
Cam atat am reusit sa vad la editia de anul asta a festivalului (cam putin, dar nu ma pot plange).
Programul ultimei saptamani de festival il gasiti aici:
http://www.festivalcaragiale.ro/program.php
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu