Caleido

Caleido. Un festival nou in Bucuresti, intr-o perioada destul de aglomerata (abia au fost FNT, FNTI, iar apoi festivalul "Eugen Ionescu").
Un festival de teatru dedicat minoritatlor culturale. Cu o durata de cinci zile, gazduit de patru spatii diferite (Green hours, Replika, Teatrul Mic si Teatrul Foarte Mic), cu un total de 20 de spectacole.
Citind lista, imi notasem patru piese, dar, prin epuizarea destul de rapida a locurilor, am ajuns doar la doua (luni si vineri), ambele in sala Teatrului Mic.

Staipelochian, cu un text pornind de la "Cartea Soaptelor" a lui Varujan Vosganian, a fost o surpriza foarte placuta.
In doar o ora, prin fata ochilor ne trec zeci de ani din istoria zbuciumata a comunitatii armene, fugita de pogromul din 1915, gasind in Romania o a doua casa, apoi traversand vremurile grele ale razboiului si cele absurde ale comunismului.

Piesa e inteligent pusa in scena, mi-a placut mai ales reprezentarea puterilor opresoare (nazista si sovietica), prezente la aceeasi masa (interpretate cu umor de Catalina Balalau si Teodora Maria Filip).
O alta scena memorabila a fost cea a scrisorilor codate (titlul piesei e inspirata tot din acest limbaj codat), menite sa treaca de ochiul vigilent al puterii sovietice.

Distributia e una exclusiv feminina (Catalina Balalau, Teodora Maria Filip, Adela Bengescu, Ana Maria Turcu, Andreea Alexandrescu, Armine Vosganian), figuri familiare mie din stagiunea studenteasca de anul trecut (clasa lui Florin Zamfirescu).

.....................................................
Vineri, cu o sala surprinzator de plina, am reusit sa vad Doua picioare stangi, doua drepte - a Teatrului de Stat Sarb din Timișoara.
Un colaj de scenete comice, din simpla viata de cuplu (scrise de Milos Nikolic) cu o interpretare energica, foarte buna, a actorilor Marko Adžić, Jovana Božić, Olivera Iovanovici, Goran Goga Pantin.

Vreo doua scenete nu le-am inteles pe deplin, la altele am ras mult, cel mai mult mi-au ramas in minte monologul de la inceput, scena dulapului si scena cu pantofii - ce da si titlul spectacolului.
Intreg momentul a fost in limba sarba, cu titrare in romana.
Din cate am inteles Timisoara este singurul oras din lume ce are patru teatre nationale in patru limbi diferite.

Cam asta a fost pentru mine Caleido - un festival nou, reusit ca idee si realizare. Sa vedem anul urmator daca va creste si va deveni unul de traditie.