Din pacate, am ajuns doar luni si marti - caci piesele de miercuri si joi le-am mai vazut si cu alte ocazii, iar vineri n-am reusit sa vin (desi era planificat, mai ales la piesa "Sonata fantomelor" a studentilor de la Targu Mures).
Luni seara am ajuns tarziu (pentru ca am venit de la Conservator, unde era un alt spectacol studentesc, de data asta de opera), asa ca n-am mai apucat sa revad comedia "Cine e fazanul ?" .
In schimb, m-am simtit ca un fazan strivit, pe holul de la intrare, unde o multime impresionanta de tineri asteptau intrarea in sala. Si asteptarea s-a prelungit cu mult mai mult decat era planificat.
Dupa multe momente de testare a rabdarii, usile s-au deschis, si sala s-a umplut, desi e incapatoare, si jos pe scaune, si la balcoane, si in picioare.
Piesa "Iluzii" am vazut-o cu ochii pe ceas (caci mi-era ca nu mai prind metroul spre casa, dar am stat totusi pana la final). Piesa e minimalista (patru personaje stand pe patru scaune) si spune povestea a doua cupluri, ajunse la batranete, ce afla ca legaturile dintre ei au fost mult mai complicate decat credeau ei. Textul nu m-a cucerit, desi are destule replici reusite, si destul umor.
In schimb interpretarea a fost buna, o parte din distributie o stiu din stagiunea UNATC (iar pe Cristina Juncu am mai vazut-o si in "Aproape Maine" - piesa cu care am incheiat anul 2014).
Dupa amiaza de marti a inceput bine: am prins un loc bun pe mijlocul salii, si am vazut o piesa dupa textul lui N.Gogol (deci foarte bine scris): "Jucatorii de carti".
Distributie numeroasa, costume, personaje bine caricaturizate, atmosfera - o piesa ce mai trebuie doar putin rodata la jocul actorilor pentru a deveni perfecta.
In program a urmat "Halloween" - piesa trupei OKaua (o trupa, din cate am inteles, fondata la liceul Al.I.Cuza - unde am fost si eu elev cu niste ani in urma). Un spectacol cu muzica, dans, si scena plina pana la refuz de personaje, dar cu un text si o poveste din care n-am inteles mare lucru.
Poate am sa merg luna asta la festivalul organizat de ei, sa vad si alte specatcole d-ale lor, pentru o parere mai exacta.
Seara s-a incheiat frumos, cu un spectacol din stagiunea UNATC, pe care nu il vazusem inca: "Demonstratia" de David Auburn. Povestea are in centru doua tinere surori (jucate de Theodora Sandu si Clara Popadiuc), dintre care prima pare sa mosteneasca atat geniul, dar si nebunia tatalui (Emanuel Becheru) - un matematician disparut de curand. Un alt tanar, rebel si excentric (Alexandru Voicu) - fost student al tatalui - le sta alaturi, incercand sa descopere misterul caietelor ramase si adevarul despre linia fragila dintre geniul si nebunia mostenite de fata.
O poveste bine inchegata, personaje bine conturate si un joc convingator - formeaza o piesa pe care ar fi pacat sa n-o vedeti, mai ales ca se va juca de mai multe ori (la UNATC) pana in vara, cand se incheie stagiunea studenteasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu