De asemenea, este singura piesa vazuta de trei ori. E drept, la intervale de timp de cateva luni, si in distributii diferite. Si totusi....parca as mai vedea-o si a patra oara.
De ce ? In primul rand datorita textului: Mihail Sebastian a fost mai mult decat inspirat cand a scris aceasta piesa. Personal, consider textul o capodopera: personajele bine creionate, emotia, replicile pline de umor, povestea (romantica, dar nu siropoasa) - nu-i de mirare ca piesa continua sa fie un succes de decenii intregi.
Apoi, datorita prospetimii si energiei pe care o degaja tinerii actori.
In distributia clasica mi-i amintesc asa:
Michaela Prosan (perfect aleasa pentru rolul Monei - straina ce pare un sloi de gheata in actul I - fermecatoare in cel de-al doilea, cand descopera misterele astrelor, apoi dragostea), Theo Costache (profesorul timid, ce va trai cea mai uluitoare noapte din viata lui), Razvan Raduta (iubitul bogat al fetei), Daniel Dragan (seful de gara - ce are cele mai amuzante replici din piesa), Elena Voineag (o domnisoara Cucu memorabila), Gabriel Huian (in rolul in care a jucat pe vremuri marele Birlic: profesorul Udrea), Theodora Popa (eleva ce viseaza la marile orase), Tudor Morar (taranul cu opincile de vanzare), Ionut Deliu (Ichim), Danni Ionescu (Pascu).
Sala Cotescu, de la palatul Copiilor, desi poate parea sufocanta uneori, a marit si mai mult calitatile piesei. Avand scena in mijloc, si publicul atat de aproape de actori, se creea acea atmosfera speciala, cand te simti parte din piesa. Cine a fost acolo, stie despre ce vorbesc.
Din cate stiu, Steaua fara nume a fost preluata din toamna asta de teatrul Elisabeta (cel de langa Cismigiu) - prin urmare piesa mai poate fi vazuta, asa ca profitati:
cautati programul teatrului, si vedeti exact cand se mai joaca frumoasa piesa a lui Mihail Sebastian !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu