De luni pana vineri (plus sambata - ziua de oferit premiile), pe scena Casei de cultura a studentilor, publicul a putut vedea cate 2-3 spectacole pe zi, incepand cu orele dupa-amiezii, continuand pana seara tarziu.
Am reusit sa vad mai putine piese decat mi-am propus initial, dar n-am avut chiar atat de mult timp liber la dispozitie - am zis totusi sa fac o scurta relatare aici pe blog.
Luni am ajuns devreme, dar am ajuns degeaba - accesul in sala s-a facut doar cu cateva minute inainte de spectacol, deci vreo 40 de minute am exersat rabdarea statului la coada.
La intrare, o mare si neplacuta surpriza: suntem anuntati ca nu avem voie cu apa inauntru. Doua domnisoare asteptau chiar cu niste pungi mari ca sa 'donam' toate sticlele cu apa.
Nu stiu cine a venit cu o asemenea decizie, dar a fost clar una neinspirata - o piesa poate dura si peste doua ore. Sa stai atata timp fara macar o gura de apa e un chin.
Dupa o prezentare ca la o serbare de scoala, a inceput in sfarsit si spectacolul de deschidere: Viata la puterea a 3-a (de Yasmina Reza) - jucata de studentii de la UNATC (an 3 - clasa lui Adrian Titieni).
O cina intre doua cupluri, in care ambii barbati sunt savanti (unul avand pozitie buna in societate, celalalt doar cu speranta publicarii unei lucrari care sa-l faca faimos) - se complica dupa fiecare replica.
Cina ne e prezentata in trei variante diferite, cu distributii diferite, dar mai ales cu atitudini diferite ale protagonistilor.
Relatia dintre cele patru personaje se schimba radical la fiecare varianta, se trece de la tonul protocolar, plin de diplomatie (amestecata cu ipocrizie) pana la tonul total sincer, in care fiecare isi spune reprosurile fara a se mai gandi la consecinte.
Per total o reusita - a fost una dintre cele mai bune piese vazute de mine anul asta.
Miercuri a fost Bordel 360 - a trupei Teatrul de Nisip (o trupa ce reuneste studenti din mai multe generatii).
Povestea unui don Juan modern (Rares Andrici), plin de inocenta si idealism, ajuns in mrejele matroanei (Ana Maria Turcu) unei case de placeri, ne ofera atat momente cat se poate de comice (oferite de personalul 'casei': Vlad Basarabescu, Bianca Cuculici, Paula Rotar), dar si un final surprinzator, cinismul inghitind ca un painjen fluturele inocentei.
O piesa foarte bine gandita (felicitari Andreei Iacomita) - am vazut-o prima data in noiembrie, la sala Atelier, si mi-a ramas mult timp in memorie.
Joi, ca si marti, nu am ajuns la festival, abia vineri m-am asezat din nou la imensa coada de la intrare.
Programul a inceput cu un exercitiu de "commedia del'arte" - o varianta mai scurta a examenului dat de cei de la master UNATC (an I). Zic mai scurta, pentru ca am vazut examenul integral in noiembrie, si atunci au fost cam doua ore.
Dupa introducerea muzicala, au urmat cele trei momente de "cearta si impacaciune" si o adaptare moderna a "galcevilor din Chioggia" - cu un duel in rime la care publicul s-a amuzat foarte tare.
(apropo, cine vrea versurile, sa-mi lase un mesaj).
Pacat ca a lipsit scena cu bataia cu faina - dar cred ca ar fi durat o vesnicie sa se curete apoi scena.
Mi-a parut tare bine sa-i revad pe Cristina, Ana, Catinca, Silvana, Clara, Bogdan, Mihai, Andrei - despre generatia lor am mai scris si aici.
Dupa ce ecoul de aplauze s-a stins, am fost rugati sa parasim nu sala, ci cladirea, coada urmand sa se reia de afara.
Dupa alte 40-50 de minute de stat la coada, avem o noua surpriza la intrare.
Daca problema cu apa s-a rezolvat (dupa multe sesizari presupun) acum s-a luat o noua decizie "inspirata", ce sfideaza orice logica: cei ce au sosit printre primii sa nu aiba voie la parter, ci sa fie urcati la etaj (unde sunt locurile departe de scena, unde nu se aude prea bine etc). Deci, daca ai venit la timp si ai asteptat atat la coada, primesti locurile proaste - locurile bune le iau cei ce vin mai tarziu.
Cand am intrebat de ce s-a luat decizia asta, ni s-a raspuns foarte urat de catre un voluntar micut si obraznic.
Sa-ti pui mintea cu el ?
Nu pentru asta venisem.
Sus, asa cum spuneam, nu se aude prea bine, si as fi avut ce auzi, replicile piesei Treapta a 9-a fiind foarte amuzante (desi piesa nu e chiar o comedie, avand o poveste serioasa, usor trista).
O mama (Carla Mihai), alcoolica la recuperare, incearca sa reia legaturile cu fiica sa, Melissa (Cezara Munteanu).
Interactiunea se dovedeste din start spinoasa, doar cu ajutorul prietenei Eleanor (Ioana Vasile) se mai imblanzesc relatiile. Urmeaza o aniversare, cu aparitia surpriza a unei fete ce e exact contrastul Melissei - razvratita Tracy (Andreea Mera), ce face ca lucrurile sa fie si mai dificile.
Piesa lui Tom Ziegler a fost si ultima vazuta - pentru urmatoarea ('ce formidabila harababura' de Ionesco) n-am mai avut rabdare sa stau pentru a treia oara la coada de afara.
Asa cum spuneam, urmeaza o perioada plina de evenimente: festivalul Pittis, festivalul OKaua, festivalul de teatru de strada, galele master si licenta Unatc - ca sa amintesc doar cateva. Timp sa fie !!
Pozele postate sunt fie mai vechi, fie de pe facebook.
RăspundețiȘtergereAm avut aparatul foto la mine, dar ni s-a spus ca e total interzisa fotografierea, asa ca nu l-am mai scos din rucsac.
(desi in jurul meu se faceau zeci de poze cu telefoanele).
Salut, Florin. Îți citesc destul de des blog-ul și de multe ori mă regăsesc și îmi place ceea ce scrii tu.
ȘtergereDe data asta, însă, mă dezamăgești cu rândurile de mai sus deoarece îmi dau senzația că îți dorești să promovezi incultura și acel tip de oameni care nu respectă munca altora.
De ce zic asta?
Am fost și eu la Serile Teatrului Studențesc anul acesta. În primul rând îți voi spune că intrarea cu câteva minute înainte de piesă se practică la orice teatru, sau operetă. Actorii au nevoie de repetiții și de timp pentru pregătirea decorului. Nu știu dacă ți-ar fi făcut plăcere să intrii în sală și să stai să te uiți la cum oamenii își așează decorul. În ceea ce privește accesul cu alimente, vorbești serios? este normal ca oamenii să nu intre cu tot felul de băuturi în sală, dacă mergi pe principiul ”lasă că fac fraierii curățenie”, află că nu toată lumea urmează aceste principii. Și acum încă ceva ce nu îmi vine să cred că citesc, care crezi că era rolul scoaterii spectatorilor afară? dacă nu ai nici cea mai vagă idee am să îți explic câteva reguli de bun simț pe care ar fi trebuit să le învățăm cu toții după cazul #Colectiv. Acea sală trebuie aerisită, curățată și pregătită pentru următoarele spectacole. În cazul nefericit al unui dezastru, te aștepți ca mai întâi să dăm puhoiul de oameni de pe hol afară, abia în final urmând să îi salvezi pe cei care mor în sală. Dacă încă nu te-am convins, gândește te rog, la acea piesă de teatru care ar fi deranjată de cei peste 200 de oameni care se foiesc și vorbesc în clădire. Iar pentru scopul urcării la balcon prima dată, nici eu nu am înțeles, dar cu siguranță nu a fost o decizie luată aiurea și degeaba.
În România din păcate se promovează masiv inconștiența.
Toate bune!
Hai s-o luam punctual:
RăspundețiȘtergere1) unde am zis eu de alimente ? e vorba de apa - o mare diferenta
banala sticluta de apa, din care mai iei discret o gura, ca sa nu ti se usuce gatul sau sa te ia vreo stare de rau
(in primele zile a mai fost si zapuseala)
din fericire, sesizarile i-au facut sa elimine decizia asta
2) am fost de sute de ori la teatru, si la atatea festivaluri, cu multe piese in sir.
repetitiile nu se faceau inaintea piesei, ci la timpul lor - iar decorurile se schimbau frumos in spatele cortinei.
publicul nu era pus sa stea de trei ori la rand la coada in afara cladirii.
3) chestia cu primii veniti sa urce sus, la locurile proaste si ultimii sa ia locurile bune e FIX O ABERATIE - nu incerca sa gasesti vreo logica ascunsa intr-o decizie proasta si improvizata
4) mi-a placut mult si ca n-am fost lasat sa fac 2-3 poze discrete pt blog - ca se fac lumini in sala (desi am cerut voie politicos, iar aparatul meu nu face lumina, si nici zgomot) - in schimb fix voluntarii care au stat aproape de mine au avut telefoanele deschise non-stop pe chat si FB (piesa probabil ii plictisea).
Anul trecut nu doar ca am putut face poze, dar mi s-au si cerut cateva (printr-un mesaj) pt pagina lor.
5) Colectiv a fost o mare tragedie.
Dar invocarea 'colectiv' la nesfarsit, pentru a justifica orice decizie proasta sau exagerata de organizare mi se pare o mare porcarie
6) As aprecia daca n-ai mai posta ca "Anonim" si daca ai gandi mai mult inainte de a veni sa ma iei pe mine la rost
Nu "promovez incultura si inconstienta" cum te repezi tu sa afirmi.
Pur si smplu am fost la un festival si am relatat ce am vazut acolo, inclusiv partile proaste.