Pentru cine nu e familiar cu Ilf si Petrov, "Vitelul de Aur" e continuarea povestii din "Douasprezece scaune" , (tot un roman transformat de curand si in piesa de teatru) - in care escrocul Ostap Bender isi continua goana dupa avere prin Rusia post-revolutionara, de data asta urmarind un milionar ce isi ascunde averea.
N-am stat mult pe ganduri si m-am dus la sala ARCUB (unde era programata piesa) pentru bilet.
Am avut inspiratia sa iau bilet in randul 3 (chiar daca era destul de lateral), pentru ca sala, desi spatioasa si frumos amenajata, are un mic defect: ii lipseste panta. Va dati seama ca nu-i chiar o placere pentru cei din randurile din spate.
Vine si seara de duminica. Ajung destul de devreme, am timp sa admir interiorul cladirii (plina de oglinzi), apoi ma asez confortabil pe locul 15, randul 3.
N-am sa dezvalui toata intriga piesei (pentru a nu strica surpriza celor ce vor s-o vada, sau sa citeasca cartea), pot spune insa ca personajele au fost foarte credibile: Tudor Istodor face un Ostap Bender plin de nuante (malitios, arogant, viclean, mieros, fals umil - exact cum trebuie sa fie un escroc de talie mondiala), Catalin Babliuc e perfect in rolul malacului Balaganov, iar toti ceilalti joaca pe rand si cate 3 personaje secundare, totul intr-o dinamica fara sfarsit.
In mijlocul scenei s-a aflat o masinarie ce s-a transformat cand in automobil cu aburi si pedale, cand in canapea sau pat de ospiciu - scenografii au dovedit imaginatie si originalitate. Pe fundalul scenei, un ecran ne introduce si mai mult in atmosfera epocii sovietice, oferind secvente din filmele de propaganda ale vremii.
Finalul piesei intrece in umor toate celelalte momente: scena cand Ostap trece granita din URSS in Romania e antologica.
VITELUL DE AUR (ARCUB)
regia: Eugen Gyemant
distributia:
Ostap Bender – Tudor Aaron Istodor
Balaganov – Catalin Babliuc
Panikovski – Dan Radulescu
Koreiko – Lucian Iftime
Varvara – Smaranda Caragea
Ptiburdukov – Radu Iacoban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu