Aproape Maine (la Teatrul de Arta)

Prima data:
Prima data cand vad o piesa ce incepe atat de tarziu (21.15)
Prima data cand ajung la Teatrul de Arta.
Prima data cand imi cumpar bilet cu doar 10 minute inainte de inceperea piesei.

21 decembrie
O duminica seara, de decembrie fara zapezi, cu strazi pustii si atmosfera stranie.
In curtea teatrului era neasteptat de multa lume, ma gandeam ca n-o sa mai gasesc bilet, dar am reusit totusi sa cumpar unul (in randul 3).
Fotoliile rosii ale salii sunt confortabile la spate, dar mult prea apropiate, asa ca, pentru o persoana mai inalta, picioarele stau intepenite. I-am invidiat pe cei ce aveau loc la margine, la culoar.
Dar am uitat repede de astfel de inconveniente de indata ce a inceput piesa lui John Cariani, in regia Andreei Vulpe: Aproape Maine.

Maine este cel mai nordic stat din SUA (exceptand Alaska), iar Aproape e oraselul (fictiv) in care se intampla cele sase povestiri ce alcatuiesc piesa lui Cariani.

Sase povestiri (de iarna, cu miros de zapada), si sase actori (trei baieti si trei fete), ce interpreteaza, pe rand, mai multe personaje:
Ionut Visan este povestitorul scenei de inceput, apoi are un rol "dureros" (Steve, cel ce nu poate simti durere), apoi e debusolatul Jimmy (ce pierde si castiga o iubita in doar cateva clipe).
Cristina Juncu (pe care o stiu din "Cine e fazanul ?" - licenta UNATC) va fi: Gayle (in scena ce m-a amuzat cel mai tare, cand vedem cum arata dragostea primita vs cea oferita), chelnarita Aliena si Ginette, fata ce face inconjurul globului ascultand teoria legata de distante a iubitului (Mihai Cojocaru).
Alice Nicolae este Glory (fata visatoare, venita sa vada aurora boreala) si Sandrine (cea care il paraseste pe Jimmy).
Corneliu Ulici are trei roluri: ruralul East (ce are surpriza s-o gaseasca pe Glory in gradina sa), Lendall (partenerul dificilei Gayle) si Dave - ce ne ofera o scena amuzanta si "acrobatica" alaturi de Rhonda (Sabrina Iaschevici) - totul pornind de la un tablou pictat de el.

Restul de amanunte va las sa le descoperiti singuri: piesa abia a avut premiera luna asta, asa ca in 2015 o veti putea vedea cu siguranta in programul teatrului de pe strada Sf.Stefan.
Toate scenele au o atmosfera aparte, sunt pline de umor si au ca subiect dragostea neasteptata (venita probabil odata cu aurora boreala). Interpretarea e plina de energie si de farmec, actorii (toti foarte tineri, cativa inca studenti) au meritat din plin minutele de aplauze de la final.

A fost exact piesa ce imi trebuia inainte de sarbatori, ma bucur ca am avut inspiratia sa merg duminica seara la teatru.
De asemenea am fost inspirat anul acesta sa imi indrept atentia in mod special spre teatrul tanar. Cel mai probabil asa voi face si in 2015.

Livada de Visini

La inceputul lui noiembrie priveam cu resemnare la un anunt pe internet:
piesa "Livada de visini" avusese ultima reprezentatie in octombrie.
Era pe lista cu piese de vazut pe sfarsit de an, si tocmai pierdusem ocazia de a o vedea.

Mai trece o luna, si dau pe neasteptate de o veste buna:
vad in programul Teatrului Foarte Mic o revenire a piesei lui Cehov:
sambata, 13 decembrie.
Oare imi trece racela pana atunci ? ma intreb, dar ma hotarasc sa ies totusi din casa si sa fac un drum pana la casa de bilete.

Sambata, din fericire, m-am simtit bine, fara tuse si alte neplaceri, asa ca am plecat spre Teatrul Foarte Mic, un loc in care n-am mai avut ocazia sa ajung pana acum.
Am avut bilet in randul 3, la margine, lipit de calorifer, prin urmare am simtit ca ma coc, mai ales ca sala a fost arhiplina. Dar astfel de amanunte conteaza mai putin in fata subiectului principal: piesa.

Piesa lui Cehov, trista, profunda, dar cu accente comice a fost pentru mine exact ce-mi trebuia, dupa doua saptamani de inactivitate (din cauza gripei). Piesa vorbeste despre schimbarea de epoca, schimbarea de generatii si despre pierderea radacinilor in fata schimbarilor.

Cunoastem, inca din primele scene, tot grupul de personaje: Liubovi Ranevskaia (Simona Grumezea), ce se intoarce de la Paris la mosia ei, pe vremuri infloritoare si vestita pentru livada de visini, fiica Anya (Aida Avieritei), Varia (Andreea C. Hristu), guvernanta Charlotta (Irina Caramizaru), Gaev (Sergiu Costache), fratele Liubei, inca dadacit de batranul lacheu Firs (Ionut Iftimciuc), camerista Duniasa (Ana Bianca Popescu), Epihodov (Rares Florin Stoica), valetul Yasha (Alexandru Sinca), studentul intarziat Trofimov (Liviu Chitu), dar mai ales negustorul Lopahin (Eugen Cozma), fiu de iobag, ajuns acum om cu functie si avere.
De la el porneste toata intriga, cand insista pe langa Liuba sa vanda livada, pentru averea ce ar putea iesi din viitoarele proiecte imobiliare.
Avem personaje simbolizand toate cele 3 epoci la care face referire piesa: vremurile vechi, ale marilor mosieri si ale iobagiei, vremurile mai moderne, si vremurile noi, inca invaluite in mister la data cand a fost scrisa piesa.

Te poti pierde intre atatea caractere, de aceea as recomanda sa cautati si sa cititi (inainte de vedea spectacolul) un rezumat al actului I, pentru a va familiariza cu personajele.
Dar apoi sa nu cititi si restul, pentru a nu afla prea multe despre actiune, si a lasa piesei sansa de a va surprinde.

Decorul este simplu, dominat de mari draperii albe, ce simbolizeaza atat interiorul casei boieresti, cat si visinii infloriti din livada, muzica e bine aleasa, atmosfera e perfecta, iar frumoasele costume reprezinta un mare plus pentru reusita piesei.
Mentionez ca toata distributia e una tanara, majoritatea actorilor fiind iesiti din studentie de un an-doi....veti simti energia si placerea de a juca, specifice teatrului tanar.

In concluzie, ma bucur ca am reusit sa vad piesa gazduita de Teatrul Foarte Mic, chiar si asa "pe ultima suta de metri" - si v-as recomanda-o cu drag, cu conditia sa mai faca parte din programul teatrului si in anul ce va incepe cat de curand.