Bucurestiul sub ploaia de festivaluri (FNT si FNTI)

In acest sfarsit de octombrie si la inceputul lunii urmatoare, Bucurestiul gazduieste doua festivaluri majore, practic unul in continuarea celuilalt.
La momentul publicarii acestui articol, se afla in plina desfasurare FNT (festivalul national de teatru), dar despre el nu pot scrie mare lucru, pentru ca nu voi ajunge la vreo piesa, biletele puse in vanzare fiind epuizate destul de rapid.



In schimb, mai mult ca sigur voi ajunge la FNTI (festivalul national de teatru independent), ce va incepe de pe 2 noiembrie.




Teatrele tinere si independente din capitala vor gazdui atat piese din repertoriul propriu, cat si cateva spectacole ale trupelor din alte orase.
Vom putea vedea piese de toate genurile la Godot, teatrul Coquette, teatrul Luni, teatrul Arca, un teatru, teatrul In Culise, teatrul Mignon, teatrul de arta, teatrul de sufragerie, teatrul Podul si teatrul de pe Lipscani.

Programul complet al pieselor il gasiti aici:
http://www.fnti.ro/program-festivalul-de-teatru-independent



Urmariti programul, alegeti ce piese va atrag, si haideti la teatru !!!

Ilf si Petrov - dramaturgi fara voie II

Coincidenta a facut ca, la numai o luna dupa ce am vazut "Douasprezece scaune" sa ochesc pe unul din site-urile cu programul teatrelor "Vitelul de Aur".
Pentru cine nu e familiar cu Ilf si Petrov, "Vitelul de Aur" e continuarea povestii din "Douasprezece scaune" , (tot un roman transformat de curand si in piesa de teatru) - in care escrocul Ostap Bender isi continua goana dupa avere prin Rusia post-revolutionara, de data asta urmarind un milionar ce isi ascunde averea.

N-am stat mult pe ganduri si m-am dus la sala ARCUB (unde era programata piesa) pentru bilet.
Am avut inspiratia sa iau bilet in randul 3 (chiar daca era destul de lateral), pentru ca sala, desi spatioasa si frumos amenajata, are un mic defect: ii lipseste panta. Va dati seama ca nu-i chiar o placere pentru cei din randurile din spate.

Vine si seara de duminica. Ajung destul de devreme, am timp sa admir interiorul cladirii (plina de oglinzi), apoi ma asez confortabil pe locul 15, randul 3.
N-am sa dezvalui toata intriga piesei (pentru a nu strica surpriza celor ce vor s-o vada, sau sa citeasca cartea), pot spune insa ca personajele au fost foarte credibile: Tudor Istodor face un Ostap Bender plin de nuante (malitios, arogant, viclean, mieros, fals umil - exact cum trebuie sa fie un escroc de talie mondiala), Catalin Babliuc e perfect in rolul malacului Balaganov, iar toti ceilalti joaca pe rand si cate 3 personaje secundare, totul intr-o dinamica fara sfarsit.

In mijlocul scenei s-a aflat o masinarie ce s-a transformat cand in automobil cu aburi si pedale, cand in canapea sau pat de ospiciu - scenografii au dovedit imaginatie si originalitate. Pe fundalul scenei, un ecran ne introduce si mai mult in atmosfera epocii sovietice, oferind secvente din filmele de propaganda ale vremii.

(foto: arcub.ro)

Finalul piesei intrece in umor toate celelalte momente: scena cand Ostap trece granita din URSS in Romania e antologica.



VITELUL DE AUR (ARCUB)
regia: Eugen Gyemant

distributia:
Ostap Bender – Tudor Aaron Istodor
Balaganov – Catalin Babliuc
Panikovski – Dan Radulescu
Koreiko – Lucian Iftime
Varvara – Smaranda Caragea
Ptiburdukov – Radu Iacoban

Ilf si Petrov - dramaturgi fara voie I

Ilf si Petrov n-au scris niciodata teatru.

Cu toate acestea, cateva din scrieriile acestui duo literar (format din rusii Ilya Ilf si Evgheni Petrov) au fost transformate cu usurinta in comedii pentru scena teatrelor.

Toamna asta am avut sansa sa prind loc la turneul facut de Nationalul din Chisinau la Bucuresti.
Fiecare piesa din turneu s-a jucat o singura data, asa ca batalia pe bilete a fost apriga.
"Douasprezece scaune" a fost gazduita la Sala Studio, cu ocazia asta am vazut si cum arata primele rezultate ale amplului proces de restaurare al Teatrului National.

Sala plina ochi, din fericire sala e conceputa bine: se vede excelent scena din orice unghi si de la orice distanta. Piesa incepe in forta si continua cu maxim de energie pana la caderea cortinei.
Personaje multiple si numerele muzicale inconjoara nucleul format din escrocul Ostap Bender si acolitii / rivalii sai, aflati intr-o febrila cautare a celor douasprezece scaune in care se presupune ca s-au ascuns briliante.

O poveste despre lacomie si minciuna, un portret al Rusiei post-revolutionare si multa ironie la adresa prezentului, mai ales in momentele cand actorii paraseau scena si isi continuau replicile printre culoarele largi ale Salii Studio.

Singurul regret dupa aceasta piesa, e ca nu o poti recomanda prietenilor decat trimitandu-i s-o vada taman la Chisinau.

(foto: eminescu.md)


Douasprezece Scaune (teatrul national Mihai Eminescu - Chisinau)
regia: Petre Hadarca
roluri principale: 
Ostap Bender:  Leo Rubenco
Ippolit Matveevici: Petre Hadarca
parintele Fiodor:  Anatol Durbala